Singura institutie aparuta pe planeta Pamânt înainte de caderea omului în pacat a fost familia. Toate celelalte la care ne-am putea gândi si de care ne folosim mai mult sau mai putin în existenta noastra terestra au aparut dupa aceea. Familia nu este o inventie umana. Daca ar fi asa, orice tip de casatorie ar fi binevenita si ar avea valoare egala cu celelalte. Poligamia, casatoria între persoane de acelasi sex, monogamia succesiva, ar fi variante functionale fara a gasi vreo obiectie la careva dintre ele. Daca institutia casatoriei ar fi de natura umana, atunci omul ar avea dreptul sa aleaga tipul relatiei de casatorie pe care sa o dezvolte cu o alta persoana.   

Casatoria

Casatoria este de origine divina, fiind instituita de Dumnezeu, care a zis: „...nu este bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18). Concluzia pe care o putem trage din acest pasaj biblic este ca Dumnezeu nu se multumeste sa constate o stare de fapt (nu este bine ca omul sa fie singur) ci se implica în rezolvarea ei. Adica face prima casatorie în universul creat de El (am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el). De aici decurge dreptul lui Dumnezeu de a fixa principiile care trebuie sa guverneze viata de familie.

1. PRINCIPIUL IDEALULUI
 Când folosesc termenul „ideal” ma refer la doua aspecte ale lui:
•    Un obiectiv de atins în viata
Ceea ce se constata în perioada contemporana este ca tot mai putini oameni îsi propun ca obiectiv în viata casatoria. Sunt multe alte obiective care le capteaza atentia si le consuma energia ca banii, cariera, pozitia sociala etc., iar casatoria ramâne ca ceva lipsit de importanta. Când observam un asemenea mod de abordare a vietii, nu se poate sa nu ne întrebam cum ramâne atunci cu constatarea pe care a facut-o Dumnezeu la început „nu este bine ca omul sa fie singur”? Cum poate sa traiasca fara acest bine pe care Dumnezeu a vrut sa-l aduca în viata omului prin casatorie? Eu cred ca, crestinul trebuie sa-si propuna casatoria ca obiectiv important în viata pentru a fi în acord cu voia lui Dumnezeu revelata în Scriptura.
•    Un cadru care sa aduca împlinire personala
     Daca Dumnezeu a spus ca nu este bine ca omul sa fie singur, înseamna ca prin casatorie, acest „nu este bine” trebuie sa dispara si sa fie înlocuit cu „este bine”. Pentru asta în familie trebuie creat cadrul pe care Dumnezeu îl prezinta în Biblie. Si ce prezinta Dumnezeu în Biblie este idealul. Acest ideal trebuie cautat de catre fiecare familie crestina si el consta în iubire, sustinere reciproca, supunere, apreciere, comunicare etc. (Efeseni 5:22-25).

2. PRINCIPIUL LIBERTATII
În momentul în care Adam s-a casatorit, avea o singura optiune: fiinta pe care Dumnezeu a adus-o înaintea lui. Astazi este cu totul altfel. Exista o multime de variante si combinatii care pot avea loc pentru ca planeta este populata cu miliarde de oameni. Cu cine sa te casatoresti? Biblia spune ca omul este liber sa se casatoreasca cu cine vrea. Daca m-as opri aici am avea de-a face cu o libertate absoluta. Numai ca libertatii acesteia, Cuvântul lui Dumnezeu îi pune anumite limite.
•    Limite puse de compatibilitatea spirituala
„ ... sa se marite cu cine vrea; numai în Domnul” (1 Cor.7:39).
„Nu va înjugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este între neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta împreuna lumina cu întunerecul?” (2 Cor. 6:14).
     A te casatori în Domnul sau a nu te înjuga la un jug nepotrivit cu un necredincios înseamna a avea lânga tine în casatorie o fiinta care are aceleasi valori spirituale ca si tine. Chiar
daca exprimarea aceasta apare în Noul Testament, ideea preocuparii pentru o casatorie „în Domnul” este întâlnita si în Vechiul Testament. Când Avraam l-a trimis pe slujitorul lui sa-i ia nevasta fiului sau Isaac, i-a interzis s-o ia dintre fetele din Canaan, si i-a poruncit s-o aduca de la rudeniile din Mesopotamia. Pentru ca acolo, în cetatea lui Nahor erau oameni care se închinau aceluiasi Dumnezeu. Dumnezeul lui Avraam era si Dumnezeul lui Nahor (Gen.31:53).
•    Limite puse de calauzirea divina
     Daca pentru alte lucruri care ni se par simple si usor de rezolvat suntem învatati de Scriptura sa ne rugam lui Dumnezeu de ce n-am face-o pentru un pas atât de important în viata. Bunaoara ne rugam pentru pâinea cea de toate zilele întelegând prin aceasta ca avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. De ce atunci nu ne-am ruga pentru casatorie care nu este pentru o zi ci pentru toata viata? Asa a fost cazul slujitorului lui Avraam care a fost trimis sa-i caute o sotie lui Isaac. Recunoscând importanta misiunii pe care a primit-o din partea stapânului sau, dar si dificultatea alegerii s-a rugat lui Dumnezeu. Ca raspuns la rugaciunea lui a primit o calauzire care l-a îndreptat spre o anumita fata, spre Rebeca. Din momentul acela libertatea lui de a alege a fost limitata de calauzirea primita de la Dumnezeu.
•    Limite puse de binecuvântare
     Trebuie sa te casatoresti cu cineva cu care sa poti primi binecuvântarea. Nu este greu de observat în Sfânta Scriptura ca primul lucru pe care Dumnezeu l-a facut dupa ce i-a creeat pe Adam si pe Eva a fost sa-i binecuvânteze. „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut
dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvântat...” (Gen.1:27-28). Binecuvântarea înseamna o dorinta de bine pentru viitor dar si o cuvântare de bine pentru prezent. Adica un acord cu privire la casatoria respectiva. În vremurile
vechi, copiii primeau binecuvântarea parintilor în casatorie. „Laban si Betuel, drept raspuns, au zis: de la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ti mai putem spune nici rau nici bine” (Gen.24:50). Aceasta înseamna ca cei din familie erau de acord cu aceasta casatorie. Si pentru ca erau de acord cu aceasta casatorie au rostit si o binecuvântare pentru viitor: „au binecuvântat pe Rebeca si i-au
zis: o, sora noastra, sa ajungi mama a mii de zeci de mii si samânta ta sa stapâneasca cetatile
vrajmasilor sai” (Gen.24:60). Atunci când casatoria nu poate primi binecuvântarea lui Dumnezeu si a familiei, însemnând acord si dorinte de bine pentru viitor, ar trebui sa se înteleaga ca este o limitare biblica a libertatii în casatorie.

3. PRINCIPIULSPIRITUALITATII
Casatoria are si o componenta spirituala, care reflecta si afecteaza relatia fiecarui partener cu
Dumnezeu. „...sfintele femei care nadajduiau în Dumnezeu si erau supuse barbatilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam si-l numea domnul ei” (1 Petru 3:5). „Barbatilor, purtati-va si voi la rândul vostru cu întelepciune cu nevestele voastre dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca
unele care vor mosteni împreuna cu voi harul vietii ca sa nu fie împiedicate rugaciunile voastre” (1 Petru 3:7). Când apostolul Petru vorbeste despre sfintele femei care erau supuse barbatilor lor, pune supunerea în legatura directa cu nadejdea lor în Dumnezeu. Aceasta le ajuta sa fie supuse barbatilor lor. Înseamna ca aceasta supunere reflecta fara putinta de tagada faptul ca avem de-a face cu niste sotii care aveau o relatie buna cu Dumnezeu. Apostolul Petru îi avertizeaza pe barbati sa fie atenti cum se poarta cu sotiile lor pentru ca asta le afecteaza viata de rugaciune. Daca nu se poarta cu întelepciune cu nevestele lor care sunt vase mai slabe, rugaciunile lor catre Dumnezeu sunt împiedicate.

4. PRINCIPIUL BUNULUI ÎNCEPUT
Dumnezeu a intentionat prin casatorie sa aduca un plus de bine în viata omului pe care l-a creat la început perfect. Interesul lui Dumnezeu pentru binele din casatorie nu a scazut vreodata în istorie, chiar daca între timp a avut loc caderea în pacat. Dumnezeu vrea ca fiintele casatorite sa traiasca o viata fericita. „Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, în tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, în aceasta vreme trecatoare; caci aceasta îti este partea de viata, în mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare” (Ecles.9:9). Pacatul unuia dintre parteneri sau al amândurora blocheaza bucuria în casatorie si aduce nefericirea. Pentru ca Dumnezeu este interesat de binele în casatorie, Lui nu-I este indiferent cum începe o casatorie. De aceea exista pasaje în Biblie care arata ca exista posibilitatea ca o casatorie sa se desfaca daca se descopera ca ea nu a început în sfintenie, adica se descopera ca femeia care s-a casatorit nu era fecioara: „...daca fata nu era fecioara, sa scoata pe fata la usa casei tatalui ei; sa fie ucisa cu pietre de oamenii din cetate si sa moara pentru ca a savârsit o miselie în Israel, curvind în casa tatalui ei. Sa cureti astfel raul din mijlocul tau” (Deut.22:20-21). Pentru a arata cât de grav este
daca o casatorie nu începe în sfintenie, Dumnezeu a poruncit o pedeapsa pe masura pentru cei care nu acorda suficienta importanta acestui aspect. Dar când vorbim despre un început bun, nu ne referim doar la un început în sfintenie, ci si la perioada imediat urmatoare casatoriei care trebuie fructificata pentru consolidarea relatiei dintre cei doi. Felul în care se foloseste aceasta perioada, va marca pozitiv sau negativ casatoria în continuare. „Când un om va fi însurat de curând sa nu se duca la oaste si sa nu se puna nicio sarcina peste el; sa fie scutit din pricina familiei timp de un an si sa veseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o” (Deut. 24:5).

5. PRINCIPIULMORALITATII
Dumnezeu evalueaza moralitatea omului. Lipirea într-un singur trup nu se poate face cu oricine. Dumnezeu spune ca aceasta lipire trebuie sa aiba loc numai în cadrul casatoriei. Orice alta „lipire” care depaseste granitele casatoriei este numita curvie sau preacurvie. „Nu stiti ca cine se lipeste de o curva este un singur trup cu ea? Caci este zis: «cei doi vor fi un singur trup»” (1 Cor. 6:16).

6. PRINCIPIUL RESPONSABILITATII
Fiecare dintre cei doi parteneri din relatia de casatorie are responsabilitati atât fata de celalalt
partener cât si fata de Dumnezeu, cum ar fi:
•    Împlinirea nevoilor celuilalt
     De aceea Dumnezeu a zis ca are sa-i faca omului un ajutor potrivit, o fiinta care sa-i fie alaturi si sa se implice în viata lui cu tot ce înseamna ea. Aceste nevoi pot fi emotionale, spirituale, fizice.
•    Protectie
 „Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti decât doar prin buna învoire, pentru un timp, ca sa va îndeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va împreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana din pricina nestapânirii voastre” (I Cor.7:5). Împlinirea datoriei de sot este o masura de protectie pentru celalalt pentru a nu cadea în ispita diavolului. Atunci când unul dintre parteneri ezita sa-si împlineasca aceasta datorie sau lipseste o perioada prea mare de timp de acasa, îl expune pe celalalt riscului sa pacatuiasca. Într-o asemenea situatie era femeia despre care vorbeste Solomon în Proverbele sale, ca a iesit în cetate sa caute pe cineva: „Vino sa ne
îmbatam de dragoste pâna dimineata. Caci barbatul meu nu este acasa, a plecat într-o calatorie lunga, a luat cu el sacul cu bani si nu se va întoarce decât la luna noua.” (Prov.7:18-20) De aceea, familiile crestine care, într-un context economic dificil, ca cel actual, decid ca unul dintre ei sa plece la munca departe de casa pentru o perioada lunga de timp, elimina protectia pusa de
Dumnezeu în familie, si se expun pericolului de a fi ispititi de satana din pricina nestapânirii lor.
•    Popularea planetei
     Aceasta a fost parte din binecuvântarea de la început: „Dumnezeu i-a binecuvântat si Dumnezeu le-a zis: cresteti, înmultiti-va, umpleti pamântul si supuneti-l...” (Gen.1:26). Planeta trebuie populata cu oameni dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. În asta consta marea responsabilitate a omului, si nu, pur si simplu, în a naste copii.

7. PRINCIPIUL LEGAMÂNTULUI
Biblia ne învata ca institutia casatoriei are la baza ei legamântul sau altfel spus, inima casatoriei
crestine este legamântul: „...Domnul a fost martor între tine si nevasta din tineretea ta ... cu care
ai încheiat legamânt” (Maleahi 2:14). Foarte multi vad legamântul casatoriei ca un simplu contract între doua persoane care are anumite clauze si care poate fi desfacut daca acestea nu sunt
îndeplinite. Paul E. Palmer încearca sa clarifice lucrurile facând o diferentiere categorica între cele doua. El spunea ca un contract angajeaza serviciile oamenilor, iar un legamânt angajeaza persoane. Contractul are o perioada limitata de timp, iar legamintele sunt vesnice. Contractul poate fi desfiintat cu o anumita pierdere materiala, legamintele nu pot fi desfiintate. Contractul are ca si garant omul, pe când legamântul are ca si garant pe Dumnezeu. Când casatoria este privita din aceasta perspectiva, ne dam seama ce definitiva este unirea în casatorie. Legamântul în virtutea caruia doua fiinte se lipesc una de cealalta nu lasa libertatea plecarii, parasirii, dezlipirii.
Barbatul si femeia se casatoresc în urma propriilor lor alegeri, dar odata ce au facut-o, Dumnezeu i-a unit pe cei doi în cadrul legamântului, într-o entitate permanenta. Ceea ce ar mai fi de adaugat
aici este faptul ca Dumnezeu ia foarte în serios legamintele odata încheiate si la care El este parte,
sanctionând foarte sever orice încercare de încalcare a lor. „Când un om va face o juruinta
Domnului sau un juramânt prin care se va lega printr-o fagaduiala, sa nu-si calce cuvântul ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit pe gura” (Num. 30:2). „Daca faci o juruinta Domnului Dumnezeului tau, sa nu pregeti s-o împlinesti; caci Domnul Dumnezeul tau îti va cere socoteala si te vei face vinovat de un pacat” (Deut.23:21).

8. PRINCIPIUL PERMANENTEI
Din perspectiva lui Dumnezeu, casatoria este o unire între un barbat si o femeie în cadrul unui
legamânt pentru toata viata. „Caci femeia maritata este legata prin lege de barbatul ei, câta vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei”. (Romani 7:2). „O femeie maritata este legata de lege câta vreme îi traieste barbatul; dar daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai în Domnul” (1 Cor.7:39). Durata de viata a unei casatorii, trebuie sa fie cât durata de viata a unuia dintre parteneri. Când unul dintre ei a murit, s-a desfiintat de drept si casatoria respectiva. Principiul acesta este foarte important pentru ca el determina partenerii de casatorie sa ramâna alaturi unul de celalalt si sa caute solutii la problemele complexe si diverse care le vor provoca relatia. Biblia este deschisa si onesta, recunoscând faptul ca cei care se casatoresc vor avea necazuri pamântesti. Singura posibilitate
pe care apostolul Pavel o da pentru cineva care vrea sa le evite, este sa nu se casatoreasca. Dar
daca se casatoreste si da peste aceste necazuri inevitabile, trebuie sa ramâna acolo si sa le depa-
seasca, sustinându-se reciproc si cerând ajutorul lui Dumnezeu.


Singura institutie aparuta pe planeta Pamânt înainte de caderea omului în pacat a fost familia. În numarul trecut am prezentat ce spune Biblia despre casatorie. În numarul de fata prezentam ce spune Biblia despre divort, care, din nefericire, nu mai este doar o problema a celor din afara bisericii.