Istoric - partea 1

Lucrarea se bazeazã pe mãrturia fratelui Dascãl Valer, initiatorul proiectului de deschidere a unei biserici penticostale în cartierul Zorilor, Cluj-Napoca. Aceastã mãrturie este redatã mai jos:

     Eu, Dascãl Valer, cu domiciliul actual în SUA, Modesto, CA., redau istoricul Bisericii Penticostale din cartierul Zorilor –   Cluj- Napoca.
      In luna aprilie a anului 1978, am avut un vis de noapte: înaintea mea s-a prezentat un bãrbat, care mi-a spus: “vino sã-ti arãt lucrarea pe care trebuie sã o faci: sã deschizi o bisericã în acest cartier!”

 [Sublinierea noastrã: în acea perioadã, pe locul unde ulterior s-a ridicat cartierul Zorilor, se afla un mic sat, numit Sinuta, cu câteva case. Nu era nici un bloc, nici o sosea, ci numai câteva drumuri de tarã, pietruite, ce legau satul de celelalte cartiere învecinate. Ulterior, prin anii '80, aceste proprietãti au fost nationalizate de cãtre comunisti,  dãrâmate  mai apoi, iar pe locul lor au fost ridicate blocuri. Mult mai târziu a fost construitã soseaua amintitã mai jos. ]

      Bãrbatul acela m-a însotit în câmp, lângã pãdurea de brazi din apropierea Academiei si mi-a spus urmãtoarele:   “De   aici în sus, toatã zona, inclusiv cea cu casele, va fi umplutã   cu  blocuri. Se va face o sosea ce va lega soseaua nationalã ce   vine  dinspre Turda, de cea care merge spre Oradea. Pe strada   Observatorului, lângã aceastã sosea, dintre toti pomii, va   rãmâne un singur nuc, ca semn. Si când vei vedea aceste lucruri   terminate, porneste la lucru, cã Domnul va fi cu tine.”

 [Sublinierea noastrã: nucul respectiv nu mai exista azi. In anul 2004 a fost taiat petru a se construi pe locul respectiv o cladire]

Dupã aceste lucruri, bãrbatul a dispãrut. Dupã doi ani, am mai avut un vis. Se fãcea cã lângã scoala veche de pe strada Sighisoarei, era un izvor puternic, iar o voce mi-a spus: “Aici vor bea apã mii de suflete, din izvorul acesta.” La aproximativ un an dupã acest vis al meu, sotia mea a visat si ea un vis în care apãrea o fântânã artezianã, lângã aceeasi scoalã, iar din aceastã fântânã beau apã o multime de oameni. Intr-un alt vis al sotiei mele, se fãcea cã eu predicam Evanghelia la un amvon dintr-o casã, în cartierul Zorilor. Ea nu a apucat sã vadã aceste lucruri, întrucât Domnul a chemat- o acasã.

Istoric - partea 2

La aproximativ doi ani dupã toate aceste vise, întrucât mergeam foarte des la Bucuresti (lucram la CFR), m-am întâlnit cu fratele Bochianu Pavel, presedintele cultului, pentru a mã consulta cu el. I-am împãrtãsit visele pe care le avusesem si i-am spus cã doresc sã deschid o bisericã în cartierul Zorilor. El mi-a rãspuns cã dacã acest lucru vine de la Domnul, se va face, însã trebuie sã începem cu post si rugãciune, pânã în ziua în care se va împlini. Mi-a oferit si indicatii cu privire la pasii care trebuiau urmati, si anume întocmirea unor liste cu semnãtura fratilor din cartier, care îsi dãdeau acordul pentru acest lucru. Dupã aceea, fratele Bochianu ne-a urat ca Domnul sã ne dea biruinta.
     Mentionez cã la acea datã lucrãrile la blocurile din cartier nu erau finalizate, iar soseaua nu era terminatã, asa cum îmi vorbise bãrbatul acela în vis, însã eu, din râvnã pentru lucrare, am pornit mai repede, la fel ca Moise în Egipt.
Au fost sapte ani de împotrivire si suferintã atât din partea fratilor, cât si din partea autoritãtilor statale - centrale si locale.

In primãvara anului 1983, am luat cu mine pe fratele Tãmas Mircea si am umblat în tot cartierul Zorilor, pentru a întocmi primele tabele. Le-am fãcut în patru exemplare. Trei dintre acestea le-am trimis prin postã la Oradea, iar un exemplar l-am trimis la Arhiva Bisericilor.
Dupã câteva luni am mers la Filiala Oradea si am întrebat de tabele, interesându-mã dacã au vreun rãspuns. Ei mi-au zis cã le trimiseserã la Conducerea cultului. Dupã câtva timp, m-am dus la Bucuresti si am vorbit din nou cu fratele Bochianu. El mi-a spus cã fratele Alexie Vamvu, secretarul general, este responsabil cu tabelele si cu autorizatiile pentru biserici. Când l-am întrebat pe acesta cu privire la tabelele pe care le întocmisem, el mi-a rãspuns cã nu are cunostintã de ele si m-a sfãtuit sã le mai fac o datã, în cinci exemplare.
Din nou pe la frati, din nou pe la case, eu si fratele Tãmas am întocmit din nou tabelele, care cuprindeau separat membrii majori si pe cei minori, cu datele exacte si cu semnãtura fiecãruia.
Eu personal am dus patru exemplare din acestea la Oradea, care au fost semnate si puse la postã pentru Bucuresti, în fata mea.
Dupã trei luni, am mers din nou la Bucuresti pentru a primi un rãspuns. Fratele Alexie Vamvu mi-a spus batjocoritor: “Am primit tabelele de la filialã, dar nu stiu ce am fãcut cu ele. Du-te la Cluj si fã alte tabele si apoi adu- mi- le mie.”
Din nou pe la frati, pe la usile blocurilor, ocãrât, huiduit, am fãcut iarãsi tabelele si le-am dus apoi personal la Bucuresti. Era în toamna anului 1985 când le-am predat fratelui Alexie Vamvu, cu semnãturã, însã nu am primit nici un rãspuns.

Istoric - partea 3

Prin urmare, am fãcut de mai multe ori memorii adresate organelor locale si centrale. In primãvara anului 1987, am primit o scrisoare de la Inspectoratul Judetean al Cultelor, prin care mi se cerea sã mã prezint la biroul lor, în legãturã cu memoriile pe care le fãcusem în vederea deschiderii unei biserici în cartierul Zorilor. In discutia pe care am avut-o cu inspectorul, acesta mi-a spus: “Dacã fratii tãi ar vrea sã te ajute, ai putea deschide o bisericã în cartierul Zorilor.” Eu l- am întrebat în ce fel s-ar putea face acest lucru. El mi-a rãspuns: “Dacã transferi autorizatia bisericii din Fânatã , poti sã deschizi o bisericã în cartierul Zorilor. Eu n-o sã controlez o bisericã de douãzeci de bãtrâni din Fânatã, dar dacã deschizi în Zorilor o bisericã de o sutã de persoane sau mai mult, fãrã sã ai autorizatie, te voi controla si poti sã primesti amendã, pe lângã cã este un caz penal.”

[Fânatã este un mic sat din apropierea municipiului Cluj-Napoca.]

  In urma acestor discutii, am adunat Comitetul de Actiune, compus din Dascãl Valer, Mircea Tãmas, Petreanu Emil, Macavei Ilie, Muncaciu Lia si Eugen Pop, si am adresat o scrisoare Bisericii nr.1 din Cluj-Napoca, al cãrei pastor era fratele Pop Nicolae, iar responsabil era fratele Crisan Gheorghe.
     Scrisoarea cuprindea urmãtoarele: “Noi, Comitetul de Actiune, dorim sã avem o discutie cu conducerea Bisericii nr.1, pentru a discuta transferul autorizatiei de la Fânatã la Biserica Penticostalã din Zorilor.”

Am fixat data si ora, iar apoi ne-am prezentat la Biserica nr.1 pentru a discuta cu fratii cele de mai sus. Unii dintre frati, nu toti, ne-au întâmpinat cu ocarã si dispret, spunând: “cum ati îndrãznit, voi, cei mai mici,sã treceti peste cei mai mari.” Au mai spus: “Probabil Valer vrea un post de pãstor.” In urmã, fratii au comunicat aceste lucruri la Filiala de la Oradea, la Conducerea Cultului, la Departamentul Cultelor etc.
     In primãvara anului 1989, am adresat o scrisoare la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Aceastã scrisoare am dat-o cuiva care a mers ca si turist în Ungaria. Acest om a pus-o la postã în Ungaria, de unde a mers mai departe.
     In luna august a anului 1989, am primit o scrisoare de la conducerea cultului, de la fratele Bochianu, care scria: “Frate Dascãl, pe data de 13 septembrie ora 9, sã fiti prezent la conferinta de la Biserica Penticostalã nr.1 din Cluj. Prezenta este obligatorie.”
    

Istoric - partea 4

In dimineata de 13 septembrie 1989, la ora 9, au fost prezenti la conferintã urmãtorii: presedintele cultului, Pavel Bochian, presedintele filialei Oradea, Ion Beraru, pastorul judetean, Nicolae Pop, Inspectorul General Bucuresti, Cristoiu si Inspectorul judetean Hoinãrescu. Dupã ce au vorbit fratii, Pavel Bochianu a dat cuvântul Inspectorului general, Cristoiu. El a spus: “Sunt aici persoane care nu sunt multumite de organele statutului si fac demersuri la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.”
     Dupã ce s-a terminat conferinta, fratele Bochianu m-a invitat în biroul Comunitãtii Penticostale nr.1 si m-a prezentat inspectorului Cristoiu. Acesta m-a luat în primire si m-a fãcut ca pe o troacã de porci, numindu-mã trãdãtor. Fratii mei au asistat, însã nu au spus nimic.
Dupã o criticã atât de puternicã, Domnul m-a întãrit si am cerut si eu voie sã vorbesc. Fratele Bochian, crezând cã voi cere iertare fratilor, mi-a spus sã fiu scurt. Eu am luat cuvântul si am spus: “Domnule inspector, mã numesc Dascãl Valer, locuiesc în Cluj-Napoca, strada Pajistei nr.37 si vã promit cã, dacã Dumnezeul cãruia îi slujesc mã va pãstra în viatã, în luna ianuarie 1990, voi deschide bisericã în cartierul Zorilor din Cluj-Napoca.” Dupã ce am spus aceste lucruri am fost dat afarã din birou, spunându-mi-se cã sunt obraznic.
La 9 ianuarie 1990, am mers din nou la Bucuresti. La cult l-am gãsit pe Iulian Chelu, cãruia i-am cerut autorizatie pentru deschiderea Bisericii nr.6 din Cluj, si am primit-o. De acolo am mers la Departamentul Cultelor, ca sã-l invit pe inspectorul Cristoiu la deschiderea adunãrii din cartierul Zorilor, asa cum îi promisesem la 13 septembrie 1989. I-am spus: “ Dumnezeul meu, pe care îl slujesc, mi-a dat izbândã si nu m-a fãcut de ocarã în fata oamenilor!” De acolo am mers direct la Gara de Nord, pentru a lua trenul spre Cluj.
     Ajuns la Cluj, am adunat Comitetul de Actiune, pentru a cumpãni ce avem de fãcut. Acum aveam autorizatie, dar nu aveam casã unde sã ne adunãm, nici bani sã o construim, nici teren pe care sã construim casa. Insã aveam credintã.
Am început sã cãutãm case de vânzare si am gãsit una pe strada Curcubeului nr.7, lângã scoala de pe strada Sigisoarei, asa cum visasem cu 12 ani în urmã. Am dat un avans de 5000 de lei si am mai luat cu împrumut 100 000 lei de la fratele Eugen Pop. Am dat proprietarului, Fãrãgãu Petru, banii, si el ne-a pus casa la dispozitie. Am demolat zidurile interioare si a doua duminicã din luna februarie 1990, am fãcut inaugurarea Bisericii nr.6 din Cluj-Napoca, strada Curcubeului nr. 7.
     Il slãvim pe Dumnezeu pentru cã El a fost de partea noastrã si în timp de un an am mai cumpãrat trei proprietãti pe care a fost înãltatã atuala Bisericã Betel.
Aceasta a fost mãrturia fratelui Dascãl Valer, care poate fi adeveritã de mai multi frati, care au fost martori la majoritatea evenimentelor descrise.

Istoric - partea 5

Biserica Betel numãra initial 80 de membrii, iar în prezent numãrã aproximativ 420 de membrii majori si peste 200 de copii. Insã la serviciile de închinare participã peste 800 de oameni, în mod obisnuit, de multe ori sala devenind neîncãpãtoare. Primul botez a avut loc în râul Somes, în vara anului 1990. Primul pastor a fost fratele Suciu Ezechiel, din ianuarie '90, pânã în varã, când a fost ordinat fratele Gicu Stan. Pe perioada constructiei casei de rugãciune, acesta obisnuia sã îndemne biserica sã multumeascã Domnului pentru banii pe care îi vom primi pentru constructie, chiar dacã la momentul respectiv nu aveam bani deloc, iar constructia era imensã. Iar Dumnezeu a onorat aceastã încredere copilãreascã în El, asigurându-ne fondurile necesare, pânã la terminarea clãdirii.
     Aproximativ 40% din costurile constructiei au fost suportate de biserica penticostalã americanã din Missoula, Montana, pãstoritã de David Tonn, restul cheltuielilor fiind acoperite prin donatii, zeciuieli si prin contributia fratilor. Lucrãrile de constructie a bisericii au fost realizate în proportie de peste 90% prin forte proprii. Astfel, fiecare frate din bisericã era programat la lucru douã zile pe sãptãmânã si o sâmbãtã pe lunã, iar surorile pregãteau mâncare pentru ei (timp de un an, pânã când a fost angajatã o sorã care sã facã acest lucru).
     Fratii slujitori erau asemenea israelitilor din vremea lui Neemia, tinând într-o mânã Scriptura si în cealaltã lopata.
     In 1994, a fost inauguratã Biserica Penticostalã nr.6 din Zorilor, o bisericã vie, în continuã crestere, cu foarte multi tineri dinamici si înzestrati de Dumnezeu cu talente deosebite.
Si totul a pornit de la un vis de noapte al fratelui Dascãl Valer.